Alcatuirea generala a corpului uman

[A.Vi]

Alcatuirea generala a corpului uman

Corpul omenesc este alcatuit din: cap, gât, trunchi, membre.

Capul este alcatuit dintr-o portiune craniana - în care este continut creierul cu învelisurile acestuia (meninge) - si o portiune faciala în care se gasesc organe senzitive pentru vaz, auz, miros, gust, precum si partea initiala a caii respiratorii (nasul) si a caii digestive (gura si glandele salivare). Cavitatea craniana comunica si se continua cu canalul vertebral format prin suprapunerea gaurilor pe care le au sirul de vertebre ce alcatuiesc coloana vertebrala. Creierul se continua si el cu maduva spinarii continuta în canalul vertebral, alcatuind împreuna sistemul nervos central. Sistemul nervos central este legat de toate tesuturile si organele prin nervii periferici, care merg pâna în cele mai departate regiuni ale corpului; din cutia craniana ies nervii cranieni, care se distribuie capului si gâtului, iar de la maduva spinarii pornesc nervii spinali, care inerveaza peretele trunchiului si membrele. Tot din sistemul nervos central pornesc nervii vegetativi (simpatici si parasimpatici), care inerveaza organele din tot corpul, dirijându-le functia.

Gâtul are o regiune posterioara - ceafa - si o regiune anterioara alcatuita mai complex din vase de sânge, cai digestive (faringe, esofag), înaintea carora este situata calea respiratorie (laringe, trahee), înconjurata anterior si pe laturi de glanda tiroida, care devine foarte evidenta în cazuri patologice (gusa).

Trunchiul are în interiorul sau cavitatea toracica si cavitatea abdominala, separate între ele prin muschiul diafragma. Cavitatea abdominala comunica si se continua în jos cu cavitatea pelviana, aflata în scobitura oaselor bazinului si marginita inferior de un planseu - perineul - în regiunea caruia sînt situate organele genitale externe si orificiul anal. In cavitatea toracica, abdominala si pelviana se gasesc organele interne: astfel, în cavitatea toracica se gasesc cei doi plamâni îmbracati într-o membrana seroasa cu doua foite numite pleure, între plamâni se afla inima si vasele mari, care vin sau pleaca de la ea (venele cave, artera aorta). Inima este continuta într-un sac numit pericard. înapoia inimii se afla esofagul. Inima este legata de plamâni prin mica circulatie (circulatia pulmonara), iar de restul corpului prin circulatia mare.

Cavitatea abdominala contine portiunea cea mai întinsa a tubului digestiv (stomac, intestin subtire, intestin gros) si glandele anexe: ficatul si pancreasul. Splina se afla pe teritoriul circulatiei sangvine a ficatului. Toate aceste organe sînt învelite de o membrana seroasa numita peritoneu, care acopera si unele din organele situate în cavitatea pelviana.

Cavitatea pelviana contine dinapoi înainte trei zone ocupate de organe digestive (rectul), genitale interne (uterul si anexele la femeie, prostata si veziculele seminale la barbati) si urinare (vezica urinara), înapoia organelor învelite de peritoneu se afla spatiul retroperitoneal, în care se gasesc rinichii si ureterele (conductele prin care urina trece din rinichi în vezica urinara). Pleura, pericardul si peritoneul, pe lânga faptul ca îmbraca organele pe care le-am aratat, au o dispozitie particulara a foitelor lor, încât formeaza între ele cavitati: pleurala, pericardica si peritoneala, în mod normal aceste cavitati sînt virtuale: ele devin reale în cazuri patologice, când se acumuleaza în ele aer sau lichide patologice (puroi, sânge etc. realizând pleureziile, pericarditele sau peritonitele).

Membrele superioare si inferioare au trasaturi comune în modul lor de alcatuire: fiecare este legat de trunchi printr-o centura osoasa (umar, sold) si apoi se continua cu extremitatea libera care este formata din trei segmente. La membrul superior distingem bratul, antebratul si mâna, iar la membrul inferior coapsa, gamba si piciorul. Caracteristic fiintei umane este opozitia degetului mare de la mâna (police) fata de celelalte patru degete, opozitie care permite miscarile fine si complexe ale mâinii omenesti.